Principalele vulnerabilități ale societăţii româneşti identificate în procesul de management al incendiilor de pădure, potrivit Concepţiei Naţionale de răspuns în caz de incendii de pădure sunt:
- nerespectarea normelor de prevenire a incendiilor pe timpul activităților desfășurate în pădure sau în apropierea acesteia;
- neefectuarea toaletării zonelor împădurite (îndepărtarea arborilor uscați, tăierea arbuștilor care favorizează aprinderea rapidă a incendiilor și propagarea către coronament);
- nerespectarea bunelor condiții agricole și de mediu la igienizarea pășunilor;
- lipsa mecanismelor consolidate pentru identificarea și tragerea la răspundere a celor care incendiază întenționat pădurea pentru a obține diferite foloase;
- nerealizarea lucrărilor de corectare a torenților și pâraielor și, implicit, inexistența barajelor din care se poate realiza alimentarea cu apă;
- acordarea de autorizații de construcție/construcția fără autorizație în zona pădurilor;
- neîntreținerea rețelelor de distribuție/transport de medie/înaltă tensiune care traversează pădurile, precum și a zonelor de protecție adiacente acestora;
- lipsa prevederii în legislația națională, a unui indice a nivelului de risc de incendiu de pădure similar celor utilizate în cazul fenoemenelor meteorologice și hidrologice;
- dotarea și încadrarea insuficientă a serviciilor de urgență responsabile cu stingerea incendiilor de pădure;
- lipsa suportului aerian adecvat stingerii incendiilor de păduri;
- inexistența punctelor întărite dotate corespunzător pentru răspunsul în caz de incendiu de pădure;
- inexistența sau căi de acces dificile pentru gabaritul autospecialelor de stins incendii;
- lipsa avizelor de înființare/sector de competență la serviciile voluntare pentru situații de urgență.